Campanie în școli pentru prevenirea unor fenomene precum bullying-ul, violența și marginalizarea

În perioada 2-13 noiembrie au avut loc în 10 școli din București și alte localități, continuarea campaniei adresate elevilor, bazată pe reprezentații ale spectacolelor educaționale ”Copii răi” și ”Stop bullying”, urmate de discuții și activități interactive cu copiii și profesorii prezenți.

În cadrul campaniei au participat în total 474 elevi, de la 8 școli din București și 2 școli din localitățile Domnești (jud. Ilfov) și Urlați (jud. Prahova).

Cele 10 școli care au fost implicate în această campanie sunt: Școala Gimnazială nr. 134 din București (în data de 2 noiembrie 2015), Școala Gimnazială nr. 131 din București (3 noiembrie), Colegiul Național G. Coșbuc din București (4 noiembrie), Școala Gimnazială nr. 4 din București (5 noiembrie), Școala Gimnazială Cănuță Ionescu din localitatea Urlați (6 noiembrie), Școala Gimnazială Mircea Sântimbreanu din București (9 noiembrie), Școala Gimnazială Sf. Silvestru (10 noiembrie), Școala Gimnazială nr. 113 (11 noiembrie), Școala Gimnazială din localitatea Domnești (12 noiembrie) și Școala Gimnazială nr. 78 din București (13 noiembrie).

Printre locațiile în care au avut loc spectacolele s-au numărat cele patru școli în care s-au desfășurat și ateliere în prima etapă a campaniei, când s-a observat nevoia aprofundării relației cu elevii, pornind de la problemele pe care aceștia le-au împărtășit. Cele două piese de teatru au vorbit într-un limbaj accesibil despre violența din viețile copiilor, dar și despre multitudinea responsabilităților și presiunilor cu care aceștia se confruntă în relațiile cu părinții, profesorii, colegii și frații lor. Contextul spectacolelor a permis crearea unui cadru de discuție despre problemele copiilor, care de obicei sunt ignorate sau bagatelizate. De altfel, în urma atelierelor din prima parte a campaniei, s-a observat nevoia acută a acestora de a fi ascultați, după cum a reieșit și din chestionarele de evaluare pe care le-au completat și în care s-au regăsit expresii precum “discutarea rolului copiilor în societate”.

Piesa ”Copii răi”, inspirată după un caz real, este povestea unei fetițe de 11 ani care a fost pedepsită de profesoară prin legarea mâinilor la spate pentru că nu era atentă la oră, și care ulterior a fost agresată de colegii de clasă. Copiii spectatori au putut relaționa cu fetița în rolul său de fiică și soră cu responsabilități domestice, în rolul copilului cel nou din clasă, dar și de elev prins într-un sistem educațional în care simte că ceea ce învață nu are nicio legătură cu propria viață.

Sceneta Stop bullying recrează o situație de violență în școală, în care un copil sfârșește prin a fi înjunghiat. Piesa ilustrează escaladarea agresivității, de la forme care de obicei sunt considerate drept glume (poreclire, umilire, șicanări fizice și alte expresii ale violenței verbale, psihice și fizice) la forme fizice brutale (îmbrânceala, lovitura și în cele din urmă înjunghierea). Piesa a permis problematizarea distincției dintre glumă și violență și discutarea modului în care glumele însele reprezintă o formă de intimidare și pot produce suferință.
Discuțiile cu elevii au pornit de la deconstruirea acțiunii din spectacole, cu decodarea emoțiilor personajelor implicate. Accentul pe identificarea și înțelegerea emoțiilor a facilitat discuția cu privire la rolurile pe care le avem în tipuri diferite de relaționare: copiii pot fi victime în relația cu profesorii, cu părinții sau cu alți colegi; în relația cu frații sau colegii pot fi în anumite situații agresori, după cum pot fi și salvatori, atunci când intervin în apărarea cuiva agresat. Elevii au fost extrem de perceptivi în identificarea rolurilor și emoțiilor personajelor, pornind de la propriile experiențe. Alături de moderatoare, aceștia au deconstruit comportamentele agresive expuse în spectacole, discutând posibilele motivații și emoții care stau în spatele agresivității. De asemenea, au împărtășit situații de intimidare cu care ei înșiși s-au confruntat, analizând felul în care le-au gestionat și discutând posbilități alternative de a le gestiona.

Un aspect important al procesării a fost jocul de rol, în care copiii au fost rugați să reconstruiască anumite scene din spectacole într-un mod care să prevină violența. Soluțiile propuse de elevi au pus accentul pe solidaritatea dintre copii în situațiile în care unul dintre ei este indimidat de un profesor sau de un coleg. În scenetele recreate de copii, rolul cheie în prevenirea agresiunii este cel al salvatorului – un coleg, sau un grup de colegi care prin comunicare detensionează situația conflictuală și protejează victima.

O soluție propusă de către moderatoare a fost implicarea unui adult de încredere (un părinte sau un profesor), însă, deși copiii cunoșteau această potențială cale de acțiune, mulți dintre ei au fost sceptici cu privire la utilitatea ei. Întrebați dacă ar apela la părinți sau la alți profesori, răspunsul a fost nu, având în vedere că de cele mai multe ori problemele cotidiene de relaționare cu care se confruntă sunt ignorate sau minimizate de către adulți. Neîncrederea în adulți exprimată de unii dintre copii este explicabilă și prin violența acestora asupra lor. Unul dintre subiectele care a stârnit cele mai multe intervenții din partea elevilor a fost cel al violenței profesorilor: amenințări, note mici nejustificate, înjurături, umiliri și chiar lovituri sunt comportamente cu care mulți dintre copii se confruntă zi de zi, făcându-i să se simtă nedreptățiți, dar și neputincioși.

De altfel, școlile în care copiii au fost cei mai vocali și revoltați în relatarea experiențelor de abuz din partea profesorilor, au fost și cele în care la spectacol și la discuțiile de procesare nu a participat niciun profesor sau a participat doar consilierul psihologic, aceasta arătând dezinteresul în legătură cu opiniile și problemele elevilor. Pe de altă parte, în școlile în care au participat diriginții sau alți profesori a fost greu de determinat măsura în care copiii se simțeau liberi să se exprime. Un indicator în acest sens a fost discuția despre pedeapsă. Întrebați în cadrul spectacolului interactiv ”Copii răi” ce înseamnă pentru ei pedeapsă, unii copii au asociat-o cu un comportament pozitiv, care corectează greșeli și ajută la învățarea regulilor. Este greu de spus în ce măsură copiii s-au simțit confortabil să se exprime și în ce măsură au acomodat pedepsa ca instrument educativ mai degrabă decât să o recunoască drept formă de violență.

Prin desfășurarea acestei campanii s-a reconfirmat importanța discuțiilor despre violență în școli și nevoia copiilor de a se exprima și a fi ascultați, precum și de a depăși sentimentul de neputință în fața violenței care îi inconjoară. Totodată, ca recomandare, este importantă deschiderea acestor spectacole și discuții către profesori și părinți.